VOCABULÁR, vocabulare, s.n. 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ♢ Vocabular activ = totalitatea cuvintelor folosite în mod efectiv de cineva în exprimare şi care variază de la o categorie de vorbitori la alta. Vocabular pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii le înţeleg, dar nu le utilizează (decât accidental). Vocabular de bază (sau fundamental) = fondul principal de cuvinte. Vocabular secundar = masa vocabularului (1). ♦ Totalitatea cuvintelor specifice unei anumite categorii sociale, unui anumit domeniu de activitate, unui anumit stil al limbii, unui scriitor sau vorbitor etc. 2. (Înv.) Dicţionar, de obicei de proporţii mici; lexic, glosar. [Var.: (înv.) vocabuláriu s.n.] – Din fr. vocabulaire, lat. vocabularium.

VOCABULÁR s. (LINGV.) 1. lexic. (~ul unei limbi.) 2. dicţionar, lexicon, (înv.) condică, cuvântar, vorbar. (~ de termeni tehnici.) 3. v. glosar. 4. v. ter-minologie.

vocabulár s. n., pl. vocabuláre

VOCABULÁR ~e n. 1) Totalitate a cuvintelor dintr-o limbă; lexic. 2) Totalitate a cuvintelor specifice unui anumit domeniu de activitate (ştiinţă, artă, tehnică etc.). 3) Dicţionar succint sau specializat. 4) Tota-litate a cuvintelor folosite efectiv de o anumită persoană; limbaj. /<fr. vocabulaire, lat. vocabularium, it. vocabulario

VOCABULÁR s.n. 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ♢ Vocabular activ = totalitatea cuvintelor folosite în mod curent de cineva; vocabular pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii nu le utilizează decât accidental. 2. Totalitatea cuvintelor întrebuinţate de un scriitor, de un individ sau folosite într-un text sau într-un anumit domeniu de activitate. 3. Dicţionar mic, restrâns ca număr de cuvinte; glosar. [< fr. vocabulaire, cf. lat. vocabulum – cuvânt].