VÓCE, voci, s.f. 1. Facultate specifică omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ♢ Expr. A ridica vocea = a vorbi răstit. 2. Însuşire, aptitudine pe care o au unele persoane de a cânta frumos din gură. ♦ Registru de sunete muzicale, mai înalte sau mai profunde, în care cineva poate cânta. ♢ Voce caldă = voce în care predomină componentele de frecvenţă joasă, accentuate natural sau artificial. Voce metalică = voce dură, aspră, în care predomină componentele de frecvenţă înaltă. Voce profesională = voce care corespunde unor exigenţe înalte, specifică cântăreţilor, actorilor, crainicilor. Voce robot = denumire dată vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetică = voce produsă prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodică încredinţată fiecărui instrument dintr-o compoziţie. – Din lat. vox, vocis.

VÓCE s. 1. v. glas. 2. glas, timbru, ton, (pop.) viers. (Avea o ~ gravă, plăcută.)

vóce s. f., art. vócea, g.-d. art. vócii; pl. voci

VÓC//E ~i f. Facultate a omului de a emite sunete articulate; glas; grai. ~ liniştită. ♢ A ridica ~ea a spune ceva pe un ton ridicat; a se răsti. 2) darul de a cânta frumos din gură. 3) Melodie susţinută de un grup de cântăreţi în cadrul unui cor sau al unui ansamblu vocal. ~ea întâi. Cor pentru trei ~i. [G.-D. vocii] /<lat. vox, vocis, it. voce

voce feminina (similara cu cea a negreselor care canta prin cluburi de jazz), voce de p***ă :