VOCIFERÁ, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi răstit, mânios, cu glasul ridicat. ♦ (Fam.) A face scandal, a ţipa. – Din fr. vociférer, lat. vociferare.

VOCIFERÁ vb. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, a zbiera. (Ia nu mai ~ aşa, că te aud!)

vociferá vb., ind. prez. 1 sg. vociferéz, 3 sg. şi pl. vocifereáză

A VOCIFER//Á ~éz intranz. A vorbi pe un ton ridicat; a-şi manifesta enervarea, nemul-ţumirea sau mânia prin vorbe răstite; a ţipa; a striga. /<fr. vociférer

VOCIFERÁ vb. I. intr. A vorbi tare, a zbiera, a ţipa cu mânie. [< fr. vociférer, cf. lat. vociferare].