VOMITÁ, vomít, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag şi pe gură mâncarea ajunsă în stomac (şi în intestinul subţire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it. vomitare.

VOMITÁ vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a voma, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult şi a ~.)

vomitá vb., ind. prez. 1 sg. vomít, 3 sg. şi pl. vomítă

A VOMITÁ vomít tranz. (alimente) A da afară din stomac pe gură. /<lat. vomitare

VOMITÁ vb. I. tr. A da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac şi nedigerată bine; a vărsa, a voma. [Cf. lat., it. vomitare].