VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme şi în superstiţii) A face vrăji. ♢ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.

VRĂJÍ vb. 1. a descânta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a râvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. v. încânta.

vrăjí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vrăjésc, imperf. 3 sg. vrăjeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vrăjeáscă; ger. vrăjínd

A VRĂJ//Í ~ésc 1. tranz. 1) A lega prin vrăji; a supune unor farmece; a fermeca. 2) fig. A face să fie cuprins de uimire şi admiraţie; a fermeca; a încânta; a fascina; a delecta; a desfăţa. 2. intanz. A face vrăji; a se ocupa cu vrăjile; a descânta. /<sl. vrăžiti