VRĂJMĂŞÍ, vrăjmăşesc, vb. IV. Tranz. şi refl. recipr. A (se) duşmăni. – Din vrăjmaş.

VRĂJMĂŞÍ vb. v. duşmăni.

vrăjmăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vrăjmăşésc, imperf. 3 sg. vrăjmăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vrăjmăşeáscă; ger. vrăjmăşínd

A VRĂJMĂŞ//Í ~ésc tranz. A trata ca pe un vrăjmaş; a duşmăni. /Din vrăjmaş

A SE VRĂJMĂŞ//Í mă ~ésc intranz. A se afla în relaţii de vrăjmăşie (unul cu altul); a se duşmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi. /Din vrăjmaş