VRÁBIE, vrăbii, s.f. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestriţate cu negru, cu pântecele cenuşiu, cu ciocul scurt, conic şi cu coada trunchiată; vrăbete (Passer domesticus). ♢ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoană lipsită de judecată. Vrabia-i tot pui (şi ea moare de bătrână), se spune despre o persoană care pare mai tânără decât este. – Din sl. vrabiĩ.

VRÁBIE s. (ORNIT.) 1. (Passer domesticus) (reg.) brabete, (Transilv., Ban. şi Bucov.) pasăre, (Olt. şi Ban.) vrăbete. 2. vrabie-de-trestie (Emberiza schoeniclus) = (reg.) presură-de-trestie, vrabie-de-stuf.

vrábie s. f. (sil. -bi-e), art. vrábia (sil. -bi-a), g.-d. art. vrábiei; pl. vrăbii, art. vrăbiile (sil. -bi-i-)

VRÁBI//E vrăbii f. Pasăre sedentară de talie mică, cu cioc scurt şi conic, având penaj de culoare brună-cafenie cu dungi negre pe spate şi cenuşii pe pântece. ♢ ~a mălai visează fiecare se gândeşte la ceea ce îi trebuie, la ceea ce-i place. Nu da ~a din mână pe cioara din par (sau din gard) mai bine mulţumeşte-te cu puţinul de care dispui, decât să râvneşti la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /<sl. vrabij