VRÁJĂ, vrăji, s.f. 1. (În basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji şi rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuinţate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracţie. ♢ Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă. – Din sl. vraža.

VRÁJĂ s. 1. descântec, farmec, magie, vrăjitorie, (livr.) taumaturgic, (pop.) descântătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legământ, legătură, meşteşug, solomonie, (înv. şi reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, râvnă, râvnitură, solomonărie. (A practica ~ăjile.) 2. v. farmec. 3. v. desfătare.

vrájă s. f., art. vrája, g.-d. art. vrăjii; pl. vrăji

VRÁJ//Ă vrăji n. 1) Procedeu căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; farmec. 2) fig. Totalitate de calităţi ce trezesc admiraţie; farmec; fascinaţie; miraj. ~a nopţii. ~a cântecului popular. [G.-D. vrăjii]. /< sb.vražă

vraja, combinatie, pacaleala, mosmondit: lenes, puturos, greoi

vraja, combinatie, pacaleala, mosmondit: lenes, puturos, greoi

vraja, combinatie, pacaleala, mosmondit: lenes, puturos, greoi