VRÁNĂ, vrane, s.f. 1. Gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc. 2. Parte a morii prin care curge făina. – Din bg. vrana.

VRÁNĂ s. 1. (reg.) preduf, (prin Maram.) sadă, (prin Dobr.) tapă. (~ la butoi.) 2. (TEHN.) piscoaie, (reg.) guriţă, pospai, ulucaş, (prin Transilv. şi Ban.) scoreţ. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)

vránă s. f., g.-d. art. vránei; pl. vráne

VRÁN//Ă ~e f. 1) gaură mică la butoaiele înfundate, prin care se toarnă sau se scurge vinul. 2) Dopul cu care se astupă această gaură. /<bulg. vrana