ZÂZÁNIE¹, zâzanii, s.f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion).

ZÂZÁNIE² s.f. v. zizanie.

ZÂZÁNIE¹, zâzánii, s.f. (De obicei în construcţie cu verbele „a băga“, „a intra“, „a semăna“, „a face“) ~.

ZÂZANIE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă. (~ ivită între două persoane.) 2. duşmănie, învrăjbire, ostilitate, ură, vrajbă, vrăjmăşie. (Ce e ~ asta neîmblânzită între voi?)

zâzánie (discordie) s. f. (sil. -ni-e), art. zâzánia (sil. -ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (sil. -ni-i-)

zâzánie (plantă) v. zizánie

ZÂZÁNI//E ~i f. Ciocnire de păreri sau de interese; neînţelegere. /<ngr. zizánia