ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A Face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

A zădărnici ≠ a stimula

ZĂDĂRNICÍ vb. 1. a dejuca, a împiedica, a strica. (Le-a ~ toate planurile duşmănoase.) 2. v. anihila.

zădărnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zădărniceáscă

A ZĂDĂRNIC//Í ~ésc tranz. (acţiuni, planuri etc.) A face să eşueze; a face să devină zadarnic; a împiedica; a dejuca; a contracara. /Din zadarnic