ZĂRÍ, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedesluşit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ♢ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma şi culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. şi refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arăta, a se ivi; a apărea, a se vedea. ♢ Expr. A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă. (Rar) A se zări de lună = a apărea, a ieşi luna. 4. Intranz. (Pop.) A străluci, a lumina. – Din zare.

ZĂRÍ vb. 1. v. vedea. 2. a (se) vedea. (Îl ~ venind spre noi.) 3. v. apărea. 4. a observa, a percepe, a remarca, a reţine, a sesiza, a vedea, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare ?)

ZĂRÍ vb. v. lumina, străluci.

zărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zărésc, imperf. 3 sg. zăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăreáscă

A ZĂR//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte, fiinţe) A vedea în zare, fără a face o distincţie netă; a întrezări; a întrevedea. 2) (obiecte, fiinţe) A vedea în treacăt; a distinge fugitiv cu privirea; a observa. 3) A descoperi din întâmplare. /Din zare

A SE ZĂR//Í pers. 3 se ~éşte intranz. A-şi face brusc apariţia; a se lăsa văzut pe neaşteptate; a apărea; a se arăta; a se ivi; a se isca. ♢ ~ de ziuă a se face ziuă; a se lumina de ziuă. /Din zare