ZA¹ prep. (Înv.) De, de la; la. – Din sl. za.

ZA², zale, s.f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanţ; p. gener. (la pl.) lanţ. ♦ Lănţişor de metal întrebuinţat uneori ca podoabă. ♦ Cusătură în formă de lănţişor, executată de obicei la broderii. 2. (La pl.) Împletitură executată din inele mici de fier legate unul de altul; p. ext. armură făcută din această împletitură, cu care se îmbrăcau oştenii în antichitate şi în evul mediu, spre a se apăra de loviturile duşmanilor. [Var.: (reg.) zală, zea s.f.] – Cf. ngr. záva.

ZA², zále, (Mold. pl. şi zăi) s.f. şi 3. Zăbală. [Var.: (reg.) şi zale s.f.]

ZA s. inel, ochi, verigă, (înv. şi reg.) rătez. (~ de lanţ.)

za s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále

za prep.

ZA zále f. 1) mai ales la pl. Armură din inele sau solzi de metal, folosită în antichitate şi în evul mediu de către oşteni şi cavaleri. Cămaşă de zale. 2) Fiecare dintre verigile care constituie un lanţ. 3) Podoabă de metal în formă de lănţişor. 4) Broderie executată în formă de lănţişor. [Art. zaua; G.-D. zalei] /cf. ngr. záva