ZAHÁR s.n. v. zahăr.

ZÁHĂR s.n. 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, uşor solubilă în apă, cu gust dulce şi plăcut, obţinută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr şi constituind unul dintre produsele alimentare de bază. ♢ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malţ = maltoză. ♢ Loc. adj. De zahăr = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; (şi în sintagma boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahár s.n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.

ZAHAR- elem. v. zaharo-.

ZĂHÁR s.n. (Trans., Var.) Zahăr.

ZÁHĂR s. 1. zaharoză, (Transilv., Maram. şi Ban.) miere. (~ul constituie un aliment de bază al omului.) 2. (CHIM.) zahăr de malţ v. maltoză; zahăr de struguri v. glucoză. 3. (BIOL.) zahăr de fructe v. fructoză; zahăr de lapte v. lactoză.

ZÁHĂR s. v. diabet.

záhăr s. n.

ZAHAR/ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care conţine (mult) zahăr; cu (mult) zahăr în conţinut. 2) Care are proprietăţi asemă-nătoare cu ale zahărului; ca zahărul. /<fr. sacchareux

ZÁHĂR n. Substanţă dulce alcătuită din zaharoză, obţinută, de obicei, din sfecla de zahăr şi din trestia de zahăr şi folosită în alimentaţie. ~ farin. /<ngr. záhari