|
|
zbânţui. 7 rezultate gasite
ZBĂNŢUÍ vb. IV. v. zbânţui.
ZBÂNŢUÍ, zbấnţui, vb. IV. Refl. A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănţuí vb. IV] – Et. nec.
ZBĂNŢUÍ, zbắnţui, vb. IV. ~ 2. Tranz. A strânge, a fixa, a prinde cu o verigă de fier, cu un cerc de metal. (din zbanţ)
A se zbânţui ≠ a se linişti
ZBÂNŢUÍ vb. v. zburda.
zbânţuí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zbânţui, 3 sg. şi pl. zbânţuie, imperf. 3 sg. zbânţuiá
A SE ZBÂNŢUÍ mă zbânţui intranz. A se juca sărind şi alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbengui. /Orig. nec.
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
