ZDRENŢUÍT, -Ă, zdrenţuiţi, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrenţe; rupt, sfâşiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrenţe; zdrenţăros. – V. zdrenţui.

ZDRENŢUÍT adj. 1. v. sfâşiat. 2. găurit, jerpelit, hărtănit, rupt, sfâşiat, uzat, zdrenţăros, (pop.) zdrenţos. (Un cerşetor cu haine ~.) 3. jerpelit, peticit, rupt, zdrenţăros, (pop.) pirpiriu. (Purta haine cam ~.) 4. v. zdrenţăros. 5. ferfeniţit, hărtănit, rupt, sfâşiat, zdrenţăros, (pop. şi fam.) ferfeniţos. (O carte ~.)