ZEFÍR, (1) zefiri, s.m., (2) zefiruri, s.n. 1. Vânt lin, călduţ, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S.n. Ţesătură uşoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecţionează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această ţesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

ZEFÍR s. (MET.) adiere, boare, (rar) aură. (~ul mişcă uşor frunzele.)

zefír (vânt) s. m., pl. zefíri

zefír (ţesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri

ZEFÍR¹ ~i m. Vânt uşor de primăvară. /<fr. zéphyr, lat. zephyrus

ZEFÍR² ~uri n. 1) Pânză fină de bumbac, din care se confecţionează în special obiectele de lenjerie. 2) la pl. Varietăţi de astfel de ţesătură. /<fr. zéphyr, lat. zephyrus

ZEFÍR s.n. Ţesătură uşoară de bumbac, întrebuinţată la confecţionarea cămăşilor, a bluzelor etc. [Pl. -ruri, -re. / < fr. zéphyre, cf. lat. zephyrus, gr. zephyros].

ZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduţ, care suflă primăvara; (p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros].