ZGÂLŢÂÍ, zgấlţâi, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlţâna; a (se) cutremura. – Formaţie onomatopeică.

ZGÂLŢÂÍ, zgấlţâi, vb. IV. ~ (din zgâlţ(a))

ZGÂLŢÂÍ vb. 1. v. cutremura. 2. a clătina, a hâţâi, a hâţâna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) 3. a clătina, a scutura, a zgudui, (pop.) a zgâlţâna, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgâcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 4. v. smuci.

zgâlţâí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zgâlţâi, 3 sg. şi pl. zgâlţâie imperf. 3 sg. zgâlţâiá

A ZGÂLŢÂÍ zgâlţâi tranz. A face să se zgâlţâie. /Onomat.

A SE ZGÂLŢÂÍ mă zgâlţâi intranz. A se clătina cu putere; a se cutremura. /Onomat.