ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. Tranz. şi refl. A(-şi) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A aţâţa, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec.

ZGÂNDĂRÍ, zgândărésc, vb. IV. Tranz. 1. (Pământ, gunoi, paie, etc.) A răscoli dând la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. 2. (Focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare; a răscoli; a scormoni; a zădărî. 3. (Răni, bube) A irita prin rupere sau scărpinare. 4. (Fig.; Sentimente, amintiri, etc.) A readuce în memorie (producând durere sufletească); a scormoni; a răscoli. 5. (Fig.; Fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare; a aţâţa; a incita; a stârni; a întărâta. (Et. nec.)

ZGÂNDĂRÍ, zgândărésc, vb. IV. ~ (etim. nec., prob. de natură expresivă)

ZGÂNDĂRÍ vb. 1. a (se) râcâi, (pop.) a (se) scociorî, a (se) zădărî, (reg.) a (se) zgâncili, (Olt.) a (se) zgâmăi. (Nu-ţi mai ~ rana.) 2. v. scormoni.

ZGÂNDĂRÍ vb. v. aţâţa, stârni, zdrăngăni.

zgândărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zgândărésc, imperf. 3 sg. zgândăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zgândăreáscă

A ZGÂNDĂR//Í ~ésc tranz. 1) (pământ, gunoi, paie etc.) A răscoli dând la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. 2) (focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare; a răscoli; a scormoni; a zădărî. 3) (răni, bube) A irita prin rupere sau scărpinare. 4) fig. (sentimente, amintiri etc.) A readuce în memorie (producând durere sufletească); a scormoni; a răscoli. 5) fig. (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare; a aţâţa; a incita; a stârni; a întărâta. /Orig. nec.