ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând şi cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ♢ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbeşte puţin şi cu chibzuială. 2. (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci².

Zgârcit ≠ darnic, galant, galantom

ZGÂRCÍT adj., s. 1. adj. v. contractat. 2. v. chircit. 3. s., adj. avar, calic, (livr.) harpagon, parcimo-nios, (rar) meschin, strângător, (pop.) ciufut, scump, (pop. şi fam.) cărpănos, (reg.) cupit, hârsit, (prin nord-vestul Munt. şi nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalâş, (prin Maram.) sichiş, (înv.) cumplit, tamachiar, (fam.) zgârciob, frige-linte, zgârie-brânză. (Strânge banii, e un ~ fără pereche.)

ZGÂRCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival 1) v. a se zgârci. 2) Care face economii exagerate; avar; calic. ♢ A fi ~ la vorbă a vorbi puţin (şi cumpătat). /v. a se zgârci

zgarcit