ZGÁIBĂ, zgaibe, s.f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariţia unor bubuliţe pe diferite părţi ale corpului. – Lat. scăbia (= scabies).

ZGÁIBĂ, zgáibe, s.f. ~ 4. (Cuvânt de ocară) Drac. (din lat. scăbĕre = a se scărpina, cf. alb. zgebë = râie, it. scabbia = râie; în privinţa formei, cf. habeat > aibă; etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultăţii semantice, dacă se pleacă de la sensul de râie propriu lui scabies; dar se poate presupune că etimonul lat. păstra de asemenea înţelesul său etimologic, de mâncărime, ceea ce provoacă scărpinatul, sens ce corespunde cuv. rom.)

ZGÁIBĂ s. v. bubiţă, bubuliţă, coajă, crustă, pojghiţă.

zgáibă s. f., g.-d. art. zgáibei; pl. zgáibe

ZGÁIB//Ă ~e f. 1) Bubă mică sau zgârie-tură care are crustă deasupra. 2) Coajă formată pe o rană sau de pe o bubă. ♢ A se ţine ~ (sau ca ~a) de cineva a deranja în permanenţă pe cineva; a se ţine scai de cineva. 3) pop. Boală a vitelor manifestată prin apariţia unor bube mici pe diferite părţi ale corpului. [G.-D. zgaibei] /<lat. scabia