ZGÓMOT, zgomote, s.n. 1. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ♢ Expr. A face zgomot = a produce senzaţie, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbaţie sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lăţime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu şi uniform într-un domeniu de frecvenţe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din scr. glomot.

ZGÓMOT, zgómote, s.n. ~ (din slovac. gomot, scr. glomot; dublat de gomon)

Zgomot ≠ linişte, tăcere

ZGÓMOT s. 1. (înv. şi reg.) sunet. (~ de frână.) 2. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, vuiet. (Ce ~ se aude?) 3. v. balamuc.

ZGÓMOT s. v. senzaţie, vâlvă.

zgómot s. n., pl. zgómote

ZGÓMOT ~e n. Sunet sau amestec de sunete puternice, nearmonioase, recepţionate ca ceva neplăcut, supărător. ♢ A face ~ a face vâlvă; a stârni interesul. /< sb. glomot

zgomot