ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). ♦ Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conştiinţa cuiva. 2. Tranz. Fig. A emoţiona puternic, a înfiora. – Et. nec.

ZGUDUÍ vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlţâi. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. v. tremura. (Se ~ pereţii.) 3. v. hâţâi. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) 4. a zgâlţâi, (pop.) a zgâlţâna. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a (se) agita, a (se) clătina, a (se) scutura. (A ~ lichidul din eprubetă.) 6. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoşa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, (înv. şi pop.) a se spăimânta. (Se ~ la auzul acestei veşti.)

ZGUDUÍ vb. v. clătina.

zguduí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zgúdui, 3 sg. zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá

A ZGUDUÍ zgúdui tranz. A face să se zguduie; a zdruncina. 2) fig. (convingeri, concepţii etc.) A clătina din temelii; a zdruncina. /Orig. nec.

A SE ZGUDUÍ mă zgúdui intranz. 1) (despre vehicule sau persoane aflate în vehicule) A se scutura cu putere (din cauza denivelării drumului); a se zdruncina; a se hurduca. 2) (despre pământ) A se afla în seism; a se cutremura. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de emoţii puternice; a se tulbura. /Orig. nec.