ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A ridica un zid; p. gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se înălţa. 2. A închide într-un zid sau între ziduri. 3. (În concepţia creştină, despre Dumnezeu) A crea (lumea). – Din sl. zĩdati.

ZIDÍ, zidésc, vb. IV. Tranz. 1. ~; (Fig.) A imagina, a plăsmui. El zidea în închipuire o altă lume.

A zidi ≠ a dărâma, a strica

ZIDÍ vb. 1. a clădi, a construi, a dura, a face, a înălţa, a ridica, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă şcoală.) 2. (BIS.) a crea, a face. (Biblia scrie că Dumnezeu a ~ lumea.)

zidí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zidésc, imperf. 3 sg. zideá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zideáscă

A ZID//Í ~ésc tranz. 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de zidărie; a construi; a clădi; a ridica; a înălţa; a dura. 2) (obiecte, persoane) A închide într-un zid sau între ziduri. 3) fig. rel. (lumea animală şi vegetală) A face să ia fiinţă; a întemeia; a înfiinţa; a fonda. /<sl. zidati

A SE ZID//Í pers. 3 se ~éşte intranz. A lua naştere; a lua fiinţă; a se forma; a se constitui. /<sl. zidati