ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s.f. 1. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriaşă, cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică.

ZMEOÁICĂ, zmeoáice, s.f. 2. Plantă erbacee cu tulpina erectă, înalţă şi păroasă, având frunze lunguieţe, ascuţite şi flori mici, albe sau purpurii; somnoroasă. 3. (Fig.) Iapă tânără şi iute.

ZMEOÁICĂ, zmeoáice, s.f. 1. ~ ♢ (Fig.) Iapă focoasă şi aprigă. 2. ~.

ZMEOÁICĂ s. 1. (MITOL. POP.) (pop.) zmeoaie. (O ~ din basme.) 2. (BOT.; Laserpitium latifo-lium) (reg.) somnorel, somnoroasă, zmeoaie.

ZMEOÁICĂ s. v. splinuţă.

zmeoáică s. f., g.-d. art. zmeoáicei; pl. zmeoáice

ZMEOÁI//CĂ ~ce f. 1) (feminin de la zmeu) v. ZMEU. 2) fig. Iapă tânără şi iute. 3) Plantă erbacee cu tulpina erectă, înalţă şi păroasă, având frunze lunguieţe, ascuţite şi flori mici, albe sau purpurii; somnoroasă. /zmeu + suf. ~oaică