ZORÍT¹, zorituri, s.n. (Rar) Ivirea zorilor¹; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile¹. – V. zori³.

ZORÍT², -Ă, zoriţi, -te, adj. Care se grăbeşte foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori².

ZORÍT¹, zoríturi, s.n. ~ ♢ Loc. adv. La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori. 2. (Trans.) Obicei folcloric care constă în interpretarea unei alborade proaspăt căsătoriţilor. (din zori) [şi DLRLC]

ZORÍT adj. 1. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit. (Un mers ~.) 2. accelerat, grăbit, iuţit, rapid. (Ritm ~ de deplasare.)

ZORÍT s. v. est, orient, răsărit.

zorít s. n., pl. zoríturi