ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ♢ Tranz. Îşi zornăie pintenii. – Zor² + suf. -năi.

ZORNĂÍ, zórnăi, 2. Tranz. (Obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot la lovire, ciocnire sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui.

ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. 1. ~ ♦ (Despre oameni, cu un complement instrumental introdus prin prepoziţia din) A face să răsune (lovind, ciocnind, etc.) Din pinteni zornăind. ♢ (Fig.) Zornăie din salbe neliniştea livezii.

ZORNĂÍ vb. a zăngăni, a zurui, (reg.) a zorzoi. (Lanţurile ~.)

zornăí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zórnăi, 3 sg. şi pl. zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá

A ZORNĂÍ zórnăi 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, la cădere sau la rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot la lovire, ciocnire sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui. /zor + suf. ~năi