ZURGĂLẮU, zurgălăi, s.m. (Mai ales la pl.) Glob metalic cu una sau mai multe găurele şi cu o bilă în interior, care sună la cea mai uşoară mişcare sau atingere; clopoţel. – Cf. magh. z ö r ö g n i.

ZURGALẮU s.m. v. zurgălău. [şi DLRLC]

ZURGĂLĂU s. clopoţel, (rar) zdrăngănel. (Cai cu ~i.)

zurgălău s. m., art. zurgălăul; pl. zurgălăi, art. zurgălăii

ZURGĂLẮ//U ~i m. mai ales la pl. Clo-poţel de metal, de formă sferică, cu găurele şi cu o bilă înăuntru, care sună când este mişcat. /cf. ung. zörögeni