ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mişcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în aşternut) de pe o parte pe alta (de nelinişte); p. ext. a se învârti încoace şi încolo de neastâmpăr; a nu-şi găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufleteşte. – Cf. bg. v ă r g a l j a m.

ZVÂRCOLÍ vb. 1. v. zbate. 2. a se perpeli, a se zbate, a se zbuciuma. (Se ~ din cauza durerilor.) 3. v. tă-văli. 4. v. foi. 5. v. agita. 6. a se frământa, a se zbate, a se zbuciuma, (pop.) a se bate, (înv. şi reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în aşternut.)

zvârcolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zvârcolésc, imperf. 3 sg. zvârcoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zvârcoleáscă

A SE ZVÂRCOL//Í mă ~ésc intranz. 1) A face mişcări bruşte şi convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o strânsoare); a se zbate; a se smuci. 2) A se răsuci în aşternut de nelinişte. 3) A se mişca încolo şi încoace (de neastâmpăr); a nu sta locului; a se frământa; a se agita. 4) fig. A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violenţă; a se nelinişti; a se zbuciuma; a se îngrijora; a se frământa. /<bulg. vărgaljan