ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturaţi, -te, adj. Uşuratic, fluşturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – V. zvântura.

ZVÂNTURÁT adj. 1. v. neserios. 2. v. zburdalnic.

ZVÂNTURÁT s. v. aventurier.

ZVÂNTURÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care priveşte totul cu uşurinţă; lipsit de seriozitate; uşuratic. 2) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zburdalnic; zvăpăiat; zbanghiu. 3) Care este înclinat spre aventuri; căruia îi plac aventurile. /v. a se zvântura