ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s.f. 1. Soţie de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agăţătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. -easă.

ÎMPĂRĂTEÁSĂ s. 1. (pop.) crăiasă. 2. v. matcă. 3. v. mutătoare.

ÎMPĂRĂTEÁSĂ s. v. beladonă, mătrăgună.

împărăteásă s. f., g.-d. art. împărătései; pl. împărătése

ÎMPĂRĂT//EÁSĂ¹ ~ése f. 1) (în trecut; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a ţării; suverană. 2) Soţie a împăratului. /împărat + suf. ~easă

ÎMPĂRĂT//EÁSĂ² ~ése f. Plantă erbacee agăţătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui şi cu fructe în formă de boabe negre sau roşii; mutătoare. /împărat + suf. ~easă