ÎNŢELEGĂTÓR, -OÁRE, înţelegători, -oare, adj. Care are înţelegere pentru situaţia cuiva; p. ext. bun, mărinimos. – Înţeleg (prez. ind. al lui înţelege) + suf. -ător.

ÎNŢELEGĂTÓR adj. 1. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, mărinimos, milos, milostiv, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (A fost ~ cu nevoile lor.) 2. v. bun.

înţelegătór adj. m., pl. înţelegătóri; f. sg. şi pl. înţelegătoáre

ÎNŢELEGĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dă dovadă de înţelegere; predispus să înţeleagă o situaţie grea; binevoitor. Om ~. Atitudine ~oare. /înţeleg + suf. ~ător

intelegator, care are capacitatea de a intelege,