ÎNCHEIÉRE, încheieri, s.f. Acţiunea de a (se) încheia şi rezultatul ei ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = act al instanţei judecătoreşti în care sunt consemnate dispoziţiile luate de aceasta în cursul procesului. – V. încheia.

Încheiere ≠ descheiere, început, introducere

ÎNCHEIÉRE s. 1. închidere, (reg.) îmbumbare. (~ unei haine.) 2. v. îmbinare. 3. v. concluzie. 4. în-chidere, sfârşit, terminare. (La ~ şedinţei...) 5. v. terminare. 6. sfârşit, (înv.) istov. (După ~ nunţii.) 7. finalizare, isprăvire, sfârşire, terminare. (ă acţiunii începute.) 8. v. capăt. 9. v. dez-nodământ. 10. v. lichidare. 11. v. contractare. 12. (înv.) statornicire. (~ păcii.) 13. v. perfectare. 14. semnare. (~ convenţiei între părţi.)

încheiére s. f., g.-d. art. încheiérii; pl. încheiéri

ÎNCHEIÉR//E ~i f. 1) v. A ÎNCHEIA. 2) Parte finală a unei lucrări; concluzie. La ~ea şedinţei. ♢ În ~ la sfârşit. /v. a încheia