ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager).

A (se) încuraja ≠ a (se) înfricoşa, a (se) speria

A încuraja ≠ a demoraliza, a deprima, a descuraja

ÎNCURAJÁ vb. 1. v. însufleţi. 2. v. stimula. 3. v. consola.

încurajá vb., ind. prez. 1 sg. incurajéz, 1 pl. încurajăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. încurajéze; ger. încurajând

A ÎNCURAJ//Á ~éz tranz. (în opoziţie cu a descuraja) 1) (persoane) A susţine insuflând curaj; a face să prindă curaj; a îmbărbăta. 2) fig. A susţine stimulând dezvoltarea sau realizarea practică. ~ un proiect. /<fr. encourager

ÎNCURAJÁ vb. I. tr. 1. A da curaj, a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / cf. fr. encourager].