ÎNVESELÍ, înveselesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să fie vesel, voios, bine dispus. ♦ Tranz. Fig. A face să fie mai puţin mohorât, întunecat, monoton; a însenina, a deschide, a lumina. – În + vesel.

A (se) înveseli ≠ a (se) întrista, a (se) mâhni, a (se) posomorî, a (se) scârbi

A se înveseli ≠ a se indispune

ÎNVESELÍ vb. 1. (pop.) a (se) veseli, (înv. şi reg.) a (se) învoioşa, (reg.) a (se) îmbucura. (Vestea l-a ~.) 2. v. distra.

înveselí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înveselésc, imperf. 3 sg. înveseleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înveseleáscă

A SE ÎNVESEL//Í mă ~ésc intranz. A deveni vesel; a se dispune. /în + vesel

A ÎNVESEL//Í ~ésc tranz. A face să se înveselească; a distra. /în + vesel