ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoşi (după o boală), a deveni (iarăşi) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici. ♢ Tranz. Tratamentul l-a înzdrăvenit. – În + zdravăn.

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenésc, vb. IV. ~ 2. Intranz. (Banat, Trans. de V.) A strănuta. (din zdravăn cu pref. în-; sensul al doilea se explică prin formula zdravăn = sănătos, care li se spune celor care strănută)

ÎNZDRĂVENÍ vb. 1. v. însănătoşi. 2. v. întrema.

înzdrăvení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înzdrăvenésc, imperf. 3 sg. înzdrăveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înzdrăveneáscă

A SE ÎNZDRĂVEN//Í mă ~ésc intranz. A-şi reveni după o boală; a prinde puteri; a se face zdravăn; a se întrema; a se înfiripa. /în + zdravăn

A ÎNZDRĂVEN//Í ~ésc tranz. A face să se înzdrăvenească. /în + zdravăn