ŞCHIOP, -OÁPĂ, şchiopi, -oape, adj., s.f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decât celălalt (sau celelalte), căruia îi lipseşte un picior; care şchiopătează când merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unităţile metrice incomplete; cu imperfecţiuni de ritm sau rimă; nereuşit, slab. 2. S.f. Măsură populară de lungime, egală cu distanţa de vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt îndepărtate la maximum unul de altul. ♢ Expr. De o (sau cât o) şchioapă = mult mai mic (sau mult mai mare) decât normal. – Din lat. *excloppus.

ŞCHIOP s. v. pietin.

ŞCHIOP adj. v. şontâcăit.

şchiop adj. m., s. m., pl. şchiopi; f. sg. şchioápă, pl. şchioápe

ŞCH//IoP ~ioápă (~iopi, ~ioápe) 1) şi substantival (despre fiinţe) Care merge şchiopătând; infirm de un picior; cotonog; şontorog. Cal ~. 2) (despre obiecte cu picioare) Care nu se sprijină uniform pe toate picioarele; lipsit de echilibru. 3) fig. (despre versuri) Care are ritm sau rimă defectuoasă. /<lat. excloppus