ŞUŞOTÍT s.n. (Rar) Şuşoteală. [Var.: şoşotít s.n.] – V. şuşoti.

ŞUŞOTÍT s. şoaptă, şuşoteală, (pop.) şopăcăială, şopăială, şopăit, (reg.) şoporoială, şoşoneală, şoşot, (prin Olt. şi Munt.) pupuială, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. şi Mold.) şopot. (Se aude un ~ nedesluşit de glasuri.)

şuşotít s. n.

ŞUŞOTÍT n. 1) v. A ŞUŞOTI. 2) Sunet caracteristic produs de un om sau de un obiect care şuşoteşte. /v. a şuşoti