DECLAMÁŢIE, declamaţii, s.f. 1. Artă de a declama. 2. Vorbire cu ton şi cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice. [Var.: declamaţiúne s.f.] – Din fr. déclamation, lat. declamatio, -onis.

DECLAMÁŢIE s. v. recitare.

declamáţie s. f. (sil. -cla-, -ţi-e), art. declamáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. declamáţiei; pl. declamáţii, art. declamáţiile (sil. -ţi-i-)

DECLAMÁŢI//E ~i f. 1) Arta de a declama. 2) Vorbire cu ton şi gesturi teatrale, emfatice. [Art. declamaţia; G.-D. declamaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. déclamation

DECLAMÁŢIE s.f. 1. Arta de a declama. 2. Vorbire emfatică. [Gen. -iei, var. declamaţiune s.f. / cf. fr. déclamation, it. declamazione, lat. declamatio].