DESPĂRŢITÚRĂ, despărţituri, s.f. 1. Parte despărţită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărţită din una mai mare; compartiment. 2. Construcţie făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva. 3. (Înv.) Grup, ceată izolată. – Despărţi + suf. -tură.

DESPĂRŢITÚRĂ s. v. compartiment.

despărţitúră s. f., g.-d. art. despărţitúrii; pl. despărţitúri

DESPĂRŢITÚR//Ă ~i f. 1) Spaţiu limitat obţinut prin divizarea unei suprafeţe plane; compartiment. 2) Construcţie improvizată care separă ceva. /a despărţi + suf. ~tură