MUIÉRE², muieri, s.f. Acţiunea de a (se) muia.

MUIÉRE¹, muieri, s.f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Soţie. – Lat. mulier, -eris.

MUIÉRE¹, muieri, s.f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Spec. Femeie căsătorită; soţie. – Lat. mulier, -eris.

MUIÉRE², muieri, s.f. Acţiunea de a (se) muia; muiat¹. – V. muia.

MUIÉRE s. v. femeie, nevastă, soţie.

MUIÉRE s. 1. v. înmuiere. 2. v. palatalizare.

muiére (femeie, înmuiere) s. f., g.-d. art. muiérii; pl. muiéri

MUIÉR//E ~i pop. 1) Persoană matură de sex feminin; femeie. 2) Femeie căsătorită în raport cu bărbatul ce i-a devenit soţ; nevastă; soţie. 3) depr. Femeie cu apucături urâte; caţă; mahalagioaică. /<lat. mulier, ~eris