NEGÁRE, negări, s.f. 1. Acţiunea de a nega şi rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (Fil.) Negaţie (2). ♢ Negarea negaţiei = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănţuire de negaţii dialectice. – V. nega.

Negare ≠ afirmare

NEGÁRE s. v. contestare.

negáre s. f., g.-d. art. negării; pl. negări

NEGÁRE s.f. Acţiunea de a nega şi rezultatul ei; negaţie. ♢ (Fil.) Negarea negaţiei = lege dialectică principală care determină direcţia de ansamblu a dezvoltării ca mişcare ascendentă de la simplu la complex, de la inferior la superior. [< nega].