PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. şi refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. p o d ŭ p r ĕ t i.

PROPTÍ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, pro-teja, sprijini, susţine.

PROPTÍ vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) susţine, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stâlp ~ poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.)

proptí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. propteáscă

A PROPT//Í ~ésc tranz. 1) A sprijini printr-o proptea. 2) (obiecte) A aşeza astfel încât să nu cadă; a sprijini; a rezema. /cf. sl. produprĕti

A SE PROPT//Í mă ~ésc intranz. (urmat de un substantiv-nume de obiect concret, cu prepoziţia de) A se folosi ca de o proptea; a se sprijini; a se rezema. /cf. sl. produprĕti