SPELÚNCĂ, spelunci, s.f. 1. Local public rău famat; bombă. 2. (Înv.) Peşteră, grotă. – Din lat. spelunca, fr. spélonque.

SPELÚNCĂ s. (fig. şi fam.) bombă. (Bea într-o ~.)

SPELÚNCĂ s. v. cavernă, grotă, peşteră.

spelúncă s. f., g.-d. art. spelúncii; pl. spelúnci

SPELÚNCĂ s.f. 1. Local, cârciumă cu aspect urât unde se adună oameni suspecţi. 2. (Rar) Peşteră, grotă. [< germ. Spelunke, cf. lat. spelunca – peşteră].