ACOMPANIAMÉNT, acompaniamente, s.n. 1. Însoţire a unei melodii cu altă melodie potrivită. 2. Parte muzicală, instrumentală sau ochestrală, care însoţeşte şi susţine un solist sau un ansamblu coral. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnement.

ACOMPANIAMÉNT s. (MUZ.) (pop.) hang, ison. (~ul unei melodii.)

acompaniamént s. n. (sil. -ni-a-), pl. acompaniaménte

ACOMPANIAMÉNT ~e n. Însoţire instrumentală sau vocală a melodiei principale. /<fr. accompagnement

ACOMPANIAMÉNT s.n. Însoţire cu vocea sau cu un instrument a melodiei principale dintr-o piesă muzicală; acord care însoţeşte sau susţine melodia principală a unui cântec. [Cf. fr. accompagnement, it. accompagnamento].