ACTÍV, -Ă, activi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care participă (în mod efectiv) la o acţiune; harnic, vrednic. ♢ Membru activ = membru al unei organizaţii, societăti, instituţii etc. având anumite obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline în cadrul acelei organizaţii. Metodă activă = metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor. ♦ (Mil.) Care este în serviciu efectiv, sub steag. Apărare activă = apărare care foloseşte contraatacuri, pentru a slăbi şi a nimici forţele inamice. 2. (Despre corpuri sau substanţe) Care realizează (intens) un anumit fenomen, un anumit efect etc. ♢ (Chim.) Corp activ = corp care intră uşor în reacţie. 3. (Despre diateza verbală) Care exprimă faptul că subiectul săvârşeşte acţiunea. ♦ (Despre vocabular) Care este folosit în mod frecvent în vorbire. 4. (Despre operaţii, conturi, bilanţuri) Care se soldează cu un profit, cu un beneficiu. II. S.n. 1. Totalitatea bunurilor aparţinând unei persoane fizice şi juridice. 2. Totalitatea mijloacelor economice concrete care aparţin unei întreprinderi, instituţii sau organizaţii economice; parte a bilanţului unde se înscriu aceste mijloace. 3. (În expr.) A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acţiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o acţiune (gravă) pe seama cuiva. 4. Colectiv de persoane care activează intens în domeniul vieţii politice şi obşteşti sub conducerea organizaţiilor partidului clasei muncitoare sau a organizaţiilor de masă. – Din fr. actif, lat. activus; (II şi) rus. aktiv.

Activ ≠ inactiv, pasiv

ACTÍV adj. 1. v. harnic. 2. v. dinamic. 3. v. susţinut. 4. (GRAM.) (înv.) silitor. (Forma ~ a verbului.)

actív adj. m., pl. actívi; f. sg. actívă, pl. actíve

actív s. n., pl. actíve

ACTÍV² ~e n. 1) Totalitate a bunurilor care aparţin unei întreprinderi sau instituţii; parte. 2) Parte a bilanţului unde se înscriu aceste bunuri. ♢ A avea ceva la ~ul său a fi autorul unei acţiuni. /<fr. actif, lat. activus

ACTÍV¹ ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial Care participă intens la o acţiune; energic; harnic. ♢ Militar ~ militar care este cu serviciul efectuat. Membru ~ membru al unei organizaţii sau instituţii cu drepturi şi îndatoriri permanente. Vocabular ~ vocabular uzual. 2) chim. (despre substanţe) Care intră uşor în reacţie. 3) fin. Care se soldează cu profit. Cont ~. 4) gram. Care arată că acţiunea este săvârşită de subiect. Diateză ~ă. /<fr. actif, lat. activus

activ si nelinistit; agitat (despre modul de viata)

ACTÍV, -Ă adj. (op. p a s i v) 1. Care participă intens la o acţiune; harnic, energic. ♢ Membru activ = membru al unei organizaţii sau instituţii, având anumite obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline în cadrul acelui colectiv. ♦ (Mil.) În serviciul efectiv, sub steag; în activitate. ♦ (Chim.; despre corpuri) Care intră uşor în reacţie. ♢ Vocabular activ = vocabular folosit în mod curent; verb activ = verb a cărui acţiune este săvârşită de subiectul gramatical. 2. (Fin.; despre operaţii, conturi, bilanţuri) Care se soldează cu un profit. // s.n. 1. Grup, colectiv al unei organizaţii politice, al unei instituţii etc. care cuprinde elementele cele mai devotate şi mai bine pregătite, cu sarcini de răspundere. 2. Totalitatea bunurilor mobile şi imobile care aparţin unei întreprinderi sau instituţii; parte a bilanţului unde se înscriu aceste bunuri. [< lat. activus < ago – a face, cf. fr. actif. // (1) < rus. (partiinâi) aktiv].