AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanţă (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ♢ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A³ + fund.

AFÚND adj., s. 1. adj. v. adânc. 2. s. v. adânc. 3. s. adânc, adâncime, fund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundiş, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) maţe (pl.). (În ~ul pământului.)

afúnd adj. m., pl. afúnzi; f. sg. afúndă, pl. afúnde

afúnd s. n., pl. afúnduri

AFÚND³ ~uri n. Loc ascuns, depărtat. ~ în pădure. /a + fund

AFÚN//D² ~dă (~zi, ~de) Care are fundul depărtat (mult) de suprafaţă; adânc. Apă ~dă. /a + fund

AFÚND¹ adv. Cu intensitate; adânc; tare; greu. A dormi ~. /a + fund