AMÍC, -Ă, amici, -ce, s.m. şi f. Prieten. – Din lat. amicus, it. amico.

Amic ≠ duşman, inamic, vrăjmaş, potrivnic

AMÍC s. v. prieten.

amíc s. m., pl. amíci

AMÍ//C ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Fiecare dintre persoanele legate printr-un sentiment de simpatie, stimă şi ataşament reciproc; prieten. /<lat. amicus

AMÍC, -Ă s.m. şi f. Prieten. [< it. amico, lat. amicus].

amíc (-ci), s.m. – Prieten. Lat. amicus (sec. XIX). – Der. amicabil, adj. (înv., amical), din it. amicabile; amical, adj., din fr. amical; amicie (var. amiciţie), s.f. (prietenie); inamic (var. inimic), s.m.; inimiciţie, s.f. (duşmănie).

amic, camerad

amic, camerad