ANALOGÍE, analogii, s.f. Asemănare (parţială) între două sau mai multe noţiuni, situaţii, fenomene etc. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influenţa alteia dintre formele sale sau sub influenţa altui cuvânt. – Din fr. analogie, lat. analogia.

ANALOGÍE s. v. potrivire.

analogíe s. f., art. analogía, g.-d. art. analogíei; pl. analogíi, art. analogíile

ANALOGÍ//E ~i f. Similitudine între două sau mai multe situaţii, fenomene, noţiuni, obiecte; asemănare. Prin ~. [G.-D. analogiei] /<lat. analogia, fr. analogie

ANALOGÍE s.f. Asemănare între două sau mai multe situaţii, obiecte, fenomene, noţiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ♦ Asemănare parţială în ceea ce priveşte forma sau conţinutul a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influenţa celuilalt; schimbarea produsă. [Gen. -iei, var. (înv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia – raport].