ANGARÁ, angarale, s.f. 1. (În evul mediu, în Moldova şi în Ţara Românească) Nume generic dat obligaţiilor în muncă impuse ţărănimii. 2. (Mai ales la pl.) Sarcină, greutate materială, necaz, belea. [Var.: angăríe s.f.] – Din ngr. angaria.

angará s. f., art. angaráua, g.-d. art. angarálei; pl. angarále

angará (-ále), s.f. – 1. Obligaţie în bani sau zile de lucru. – 2. Greutate, problemă, necaz, belea. – 3. Pasăre de curte. – Var. angărie, angarie, angarea, hangara(le), angherie. – Mr. angărie. Ngr. ἀγγαρεία (Meyer 12; DAR), de unde şi it. angheria, fr. angarie, sp. angaria, tc. angarya, alb. angherii, bg. angarija, pol. angarya. Sensul 3 este der. de la 2, în ciuda îndoielilor exprimate de DAR; cf. boală ca nume de vite.